Spre gri...

De ce spun asta?..pentru simplu fapt ca, ce era un cosmar "azi 2 , maine 1"...s-a dovedit a fi un cosmar..cei 2..au ramas 2...insa nu e la fel...desi pauza a luat sfarsit...ea nu simte ca e bine...ca e fericita...de ce?...pentru ca el nu reuseste sa o faca sa se simta asa...el nu pare sa vada mai incolo de aparente...si ea...ea, reuseste sa isi ascunda trairile fata de el..e "numai lapte si miere"...de ce? pentru ca ea vrea sa fie fericita...insa isi doreste fericirea ce o avea langa ...copilutul de 16 ani:)..ce vremuri..ce emotii...ce palpitatii...insa acele vremuri nu au cum sa se intoarca..pentru simplu fapt ca cei 2 s-au maturizat, nu zic ca nu exista posibilitatea sa mai fie impreuna...ar exista o sansa cam de 70% insa...nu ar mai fi la fel..nimic nu mai e la fel dupa ce legatura odata stransa s-a rupt:|...tot frig afara...tot zapada....tot decorul acesta de iarna ar trebui sa-mi inghete si mie sufletul...sa nu mai simt...sa nu mai sufar..insa ce ar mai fi de viata aceasta daca nu ar mai exista suferinta? cu ce ne-am mai ocupa noi timpul?...stresul, suferinta, lipsa de timp alocata pentru noi...totul contribuie la "viata actuala"....uneori simt ca Madalina a luat decizia corecta..de ce? pentru ca a obosit sa lupte...nu intotdeauna ceea ce e corect este si bun..cum sa explic?...viata aceasta ne ofera multe urcusuri dar si coborasuri, tocmai pentru "a nu ne-o lua in cap" atunci cand forta binelui s-a "instalat" la noi...si probabil problemele mele nu se pot numi probleme dar...in momentul de fata pentru mine asta sunt...nu stiu....nu cred ca mai vreau altceva in afara de liniste....

Negru...

Aceasta este culoarea actuala din viata mea....durerea se acutizeaza..toate planurile, visurile se destrama...si toate acestea din cauza lui...rectific..a mea...de ce? pentru ca nu suport sa fiu calcata in picioare si spun tot timpul ceea ce ma doare...desii asta supara...se pare ca a suparat asa mult incat a renuntat la mine....pentru o pauza...insa stiu ca pauza e urmata de sfarsit....doare.....ca si cum o parte din mine e sfasaiata...simt ca se repeta istoria din ultimile luni...imi ofer sufletul si mi-l recapat bucati....iar fluturii nu imi mai tin companie...fug...si ei fug...toti fug...am un dar extraordinar de a-i indeparta pe toti de mine...nu mai stiu..nu mai vreau..m-am saturat...am obosit...la ce folos sa continuu ceva ce stiu ca va ajunge la acelasi lucru?...de ce sa-ti doresti langa tine o persoana care nu e dispusa sa riste pentru tine...sa te faca sa te simti cea mai importanta...in siguranta..iubita?..poate pt ca sunt masochista...ajung sa cred ca imi place sa sufar...gandurile imi vin siroaie....afara ninge....ca si cum si cerul ma consoleaza "plangand" alaturi de mine...ce rezolv daca plang? nimic...nu il pot intoarce...la ce folos sa am tot timpul pe cine vreau daca nu am suficienta putere sa-l si opresc?...sunt pesimista...dar e cel mai bine, desi nu as fi in stare sa ma bucur acum de nimic...simt ca traiesc un cosmar..azi 2 maine 1...