E foarte simplu. Sa-i am pe cei dragi sanatosi langa mine, iar cu putin noroc sa il intalnesc pe "el". El, e cel langa care ma trezesc dimineata si de langa care nu m-as ridica. El e cel care ma machiaza zilnic, facandu-ma sa zambesc si cu ochii. El e cel care ma cearta, dar care ma sprijina si e alaturi de mine chiar si atunci cand merit cel mai putin. El e cel care cu bune si cu rele, ma face sa imi schitez restul vietii ca un scenariu a unui film de Oscar. De ce? Pentru ca alaturi de el vreau o familie. Vreau sa ma simt iubita, apreciata, respectata.
Nu vreau sa fie totul numai lapte si miere. Uneori trebuie sa mai gresesti pentru a capata experienta, pt a constata cum reusesti sa depasesti unele situatii de criza si totodata sa pui oarecum la incercare acel "Ceva" pe care il aveti.
E la moda in ziua de azi sa te casatoresti. Insa nu e simplu. Nu poti sa iei o asemnea decizie doar fiindca esti impins de parinti, varsta, prieteni, apropiati. Casatoria e un lucru sacru. Atunci cand ai decis sa faci pasul acesta nu prea mai exista cale de intoarcere. Trebuie sa ai un plan. Pentru ca de acum nu vei mai fi "tu", va fi "noi". Nu mai este loc de egoism. Nu mai poti intoarce spatele, sa iti iei jucariile si sa pleci. In cazul unei situatii critice, tb sa existe comunicare. Aceasta este cheia. De aceea tb sa fie un echilibru. De aceea tb sa fie cineva mai intelept care stie cand tb sa lase de la el si cand e momentul sa ceara atentie.
In viziunea mea, o casatorie e ca o calatorie, in care vezi atat lucruri minunate cat si mai putin minunate. Cele mai putin minunate cred eu ca apar pt a le putea aprecia pe cele minunate. La fel si-n viata reala. Abia atunci cand pierzi pe cineva realizezi ceea ce ai avut langa tine. Ideal ar fi sa fii mereu constient de faptul ca ai putea pierde, si astfel sa eviti sa fii pus intr-o asemenea situatie.
Din pacate rutina e la colt si te urmareste mereu. Daca cumva te acapareaza nu mai scapi usor. Mi-as dori ca atunci cand ma intorc acasa sa o fac cu drag. Sa am pentru cine sa ma grabesc. Sa existe cineva care sa ma cunoasca si sa ma iubeasca asa cum sunt, iar prin atentia si dragostea primita sa incerc sa indrept defectele. Pentru ca, sa fim seriosi. Nu exista oameni perfecti. La fel cum nu exista relatii perfecte. A! Ca exista unele relatii cu certuri minime? Da exista, pentru ca in acele relatii domina comunicarea. Pentru ca nu avem de unde sa ghicim ce gandeste sau vrea cel de langa noi daca nu se exprima.
Cum sa iei o decizie?
