Gust amar...

Imi vine greu sa cred si sa vad clar realitatea....
Realitatea de azi, din pacate este asemenea anotimpului de afara....e o realitate cruda si rece....
Ai venit, dar nu pentru mine, toate orele in care vorbeam si ne faceam planuri s-au dus odata cu toamna, exact cum parasesc frunzele copacii, asa ai parasit si tu orice ideea legata de mine.
Da e "altceva" dar nu sunt eu!

Dragoste dulce :)

Cu tot orgoliul si partea ta intunecata, mie mi-ai inseninat ziua cand ai aparut intr-o singura zi cu toate acestea :)

Desi ai incercat, toate minunatiile acestea dulci, mi-au lasat doar un gust amar in momentul in care ai plecat de langa mine....am stiut, am simtit ca acolo vor lua sfarsit. Pentru ca ma cunosc, stiu ca nu mai rezist la distanta, stiu ca trebuie sa fi aici ca sa imi acorzi atentia de care am nevoie, stiu ca tb sa fi aici atunci cand vreau doar sa fiu tinuta in brate si sa nu ma intrebi nimic.
Stiu ca tb sa ma pupi pe frunte si sa nu ma certi atunci cand iti raspund urat si sunt rautacioasa.
Am nevoie sa ma simt iubita in momentele in care merit acest lucru cel mai putin.
Sunt rea, orgolioasa si cu "stolurile'' mele....
Ai fost, esti si vei fi omul meu "magic".....

Dragoste....

Magic, a fost momentul in care am primit asta. Tu, om frumos, ti-ai dezvaluit sufletul si mi-ai aratat ca nu ti-ai dorit doar o noapte. M-ai ascultat si ai renuntat la orice altceva stiai ca m-ar fi deranjat.
Au fost 2 saptamani pline de dragoste, de nopti in care faceam dragoste ca nebunii.
Iti amintesti prima data cand te-ai suparat pe mesajul de "buna dimineata" care speram eu ca te va inveseli insa ti-a provocat doar nervi atingand o coarda "usor sensibila"? :)
Iti amintesti cum m-ai iubit acolo, la intrare in casa, pe scaune, in momentul in care ne pregateam sa iesim? :) eu imi amintesc....

Magic...

Era sarbatoare... nimic deschis, nici un prieten disponibil.

Am intrat pe renumitul site de socializare....bineinteles s-a gasit cineva sa ma abordeze. Era vorba despre o invitatie la un suc/plimbare. Aveam de ales intre a lenevi iar ca de obicei in pat sau sa-mi misc fizicul si sa mai socializez.

Am luat o decizie buna. Nu o regret desi nu a avut finalul scontat. Atunci eram cred, de fapt sigur, inca ranita, inca un suflet suferind si tanjind dupa iubirea celui care mi-a intors toata viata pe dos.
Am ajuns in parc unde, ghici ce? L-am vazut. Mi-am simtit cum incet incet genunchi devin moi....avea un zambet...de nedescris, care m-a lasat fara cuvinte. O dantura alba...mai alba decat spuma laptelui, decat prima zapada care se aseza mereu peste dealurile si copacii poetilor. M-a cucerit instant, desi nu parea deloc impresionat.

Cateva ore mai tarziu, telefonul suna iar, o iau pe cea mai buna prietena si ajungem cumva in apartamenul lui. Nu ma mai recunosteam. Trebuia sa fie un chef. Insa a fost o intalnire in 4. El, era gazda. Facea glume si eu nu ma opream din privit. Ma pierdusem deja cand i-am inspectat "Interiorul". Era cel mai ordonat barbat din cati cunoscusem. Imi placea parul lui putin grizonat. Imi placea faptul ca era tanar si totusi divortat. Imi placea vocea lui. Imi placeau mainile lui. Parfumul insa a pus capac. M-am simtit ca in al 9-lea cer. Un pahar de vin alb, l-a chemat pe al doilea si m-am oprit. Am inceput sa jucam adevar sau provocare.
Atunci a sosit primul sarut. M-am indragostit. Nu stiu ce a simtit el insa, eu ma simteam usoara ca o adiere de vant vara.
Cert e ca am plecat dimineata acasa, fara un bilet fara nimic, pe "drumul rusinii' :D.
In viziunea mea de pe lista cu "TO DO IN LIFE" puteam bifa o aventura. Insa ca de obicei, ma inselasem. Ceea ce crezusem ca a fost o aventura, era de fapt inceputul a ceva magic. Si nu, nu asa cum credea el, ci ceva sincer si cu toata implicarea de care se pare ca imi era dor s-o dezvalui.
In timp ce stateam la o poveste, am primit tot pe site-ul "magic" un mesaj : "ai plecat asa fara nimic, ma simt folosit"ceea ce m-a amuzat si mi-a trezit toti fluturasii posibili si imposibili. Din vorba in vorba, am ajuns pe aceeasi terasa, la aceeasi masa, la un suc. Doar noi 2. Era frumos, manca-l-ar mama...