Iubirea...

In urma cu 3 zile am simtit intr-adevar ce inseamna iubirea...
Am simtit ca as face orice pentru persoana de langa mine...
Poate..de fapt sigur, acea intamplare nefericita a aparut ca sa-mi demonstreze ca el e "the one" si pot afirma ca sunt extrem de fericita ca am intalnit in sfarsit acesti fiori, acest sentiment.
Chiar daca a fost cea mai urata aniversare din viata mea, ma bucur ca am trait acele clipe deoarece altfel, poate mai traiam cu urma aceea de indoiala ca poate totusi 10% din mine nu a luat decizia corecta...insa acum stiu.
Stiu ca a fost nevoie sa parcurg toti acesti pasi ca sa ajung in momentul prezentului. Si nu regret nimic. Poate doar ca au fost cateva ore de lacrimi, insa as mai trece din nou prin ele ca sa stiu ca de acum nu vor mai fi numai de bucurie...
Toti norii de fum s-au spulberat si a aparut soarele, sper ca totusi sa nu se fi schimbat nimic, deoarece nu as putea trai cu constiinta ca eu sunt vinovata ca "nu mai reprezint ceea ce reprezentam. adica totul"
As vrea sa treaca tot ce urmeaza cu bine, si sa....ma intorc acasa :)

Sentimente....

“Când pierdem iubirea avem impresia că totul se prăbuşeşte pe noi. Ne simţim pierduţi, dezorientaţi, goi. Plângem de dor şi ne plângem de milă. Doare. Ăsta e adevărul. Avem impresia că nu vom mai iubi niciodată la fel de mult sau chiar deloc, că nu mai găsim ceva la fel de bun. Dar greşim. E nevoie de timp, de vindecare. E nevoie de lacrimi ca să vină zâmbete. E nevoie de răbdare. Şi după ce trecem de toate aceste procese, ne dăm seama că ne îndrăgostim iar. Mai mult, mai tare decât data trecută. Ajungem să iubim mai puternic, mai pasional, mai intens. Găsim ceva mai bun. Găsim o persoană care ne iubeşte şi ne apreciază aşa cum merităm. Şi atunci ne dăm seama, că acea despărţire nu şi-a meritat lacrimile, pentru că de fapt a fost un lucru bun. Acea persoană nu ne era destinată. Nu era ce aveam nevoie.”