Regrete...

De ce doar atunci cand iti deschide cineva ochii ajungi sa regreti?

De ce nu poti sa cantaresti lucrurile si vorbele inainte de a le plasa doar intr-un mesaj?

De ce nu te gandesti ca poate cineva iti da mesaje si te cauta pentru simplu fapt ca ii este dor de tine? Ca ii lipsesti?

De ce trebuie ca dupa cateva mesaje trimise aiurea sa ajungi sa realizezi ca ai gresit? Ca ai jignit un suflet care nu ti-a facut nimic, doar a vrut sa fie lg tine, nefiind posibil, ti-a trimis un mesaj, cu scopul de a-ti arata ca se gandeste la tine...De ce trebuie repede sa tragi concluzii ca are de gand altceva?

E trist sa simti toate acestea pe pielea ta..mai ales cand persoana de la capatul firului a ajuns sa insemne prea mult pentru tine incat sa te doara fiecare cuvintel plasat gresit, gest sau gand....iar ea totusi sa nu sesizeze toate acestea si doar tu sa fi cel macinat..putin cate putin cu fiecare cuvant, gest mai putin frumos...

Doare...;)

Cand eram un copil...

M-am trezit cu aceasta dorinta de a fii iar un copil....ce bine era atunci cand ne deghizam in orice vedeam ca fac "oamenii mari" :) eram doctori in caz ca ne durea ceva si eram dusi la doctor, eram avocati in cazul in care eram prezenti involuntar la un divort, eram mama pentru colectia de papusi cand aveam doar un singur parinte in preajma....:)
Ce s-a schimbat?
Si acum jucam niste roluri, de prieteni, iubite, de amici, de vecini....si am ajuns sa le jucam asa bine incat uneori uitam cine suntem...uitam ca atat timp cat avem parinti inca mai suntem copii...
Ma bucur ca m-am obisnuit acum ceva timp sa ii spun "te iubesc" mamei....si pana acum ii spuneam insa nu asa de des...si se simte al naibii de bine atunci cand simti ca nu ai de ce sa te mai ridici din pat, simti o stare groaznica din care nu vei iesi prea repede dar suna telefonul si la final mama iti spune:
"- Ai grija de tine, te pup si te iubesc"