Cand soarele nu apune, se ascunde ...

In ultimele luni mi-ai fost mai mult decat prieten, confident, nu stiu, nu ti-am gasit inca o "functie", cert e ca ai fost acolo, de cele mai multe ori. Iti sunt recunoscatoare si iti multumesc pt asta, stiu ca nu a fost foarte usor, iar cuvantul "rabdare" nu este cel mai utilizat de catre mine oricat mi-ai cerut asta.

Insa atunci cand am simtit ca am mai mare nevoie, ai disparut asa usor, la fel ca atunci cand apar norii peste soare intr-o zi torida... Probabil iar, de asta aveam nevoie. Nici acum nu reusesc sa imi dau seama de ce, sau ce ti-a apasat "butonul" de off.

Probabil ca asa suntem "construiti" sa ne obisnuim rapid cu raul si greul, iar cand se intampla ceva pozitiv, eu una,cel putin, sunt in dubii, mi-e teama sa sper, sa visez, sa cred ca e adevarat, pana cand in cele din urma, trece.

La fel ca atunci cand primesti un buchet de 25 de trandafiri doar pt ca esti. 

Se pare ca pana la 31 de ani, nu am mai fost. 

Emotii, furnicaturi, stare ce nu se poate explica, Insa toate acestea, la fel ca tot ce e frumos, trece repede. 

Am apreciat, apreciez si iti multumesc pt toata rabdarea, toate emotiile, toate intalnirile la "o cafea" pe care mi le-ai oferit. 

Stiu ca voi ramane la fel cum ai ramas tu, un soare arzator, pe care nu-l mai poti atinge.

Atunci cand simti ca nu mai ai unde sa cazi mai jos de atat...

 Azi am avut parte de un soc...

Ceea ce nu credeam vreodata ca mi s-ar putea intampla, s-a intamplat. Si anume, cel cu care ma vedeam sa-mi petrec toata viata, a venit dupa mai bine de jum de an de la despartire insotit de "depresia" lui.

Am avut si un comportament nu tocmai demn de mine (mers la apartament si sunat atat la usa cat si batut pret de aprox 10 -15 min, pana cand a scos soneria din priza, stat in fata blocului, peste 3 ore, sunat la mama lui...etc), insa simteam nevoia sa il vad privindu-ma in ochi dupa toti cei 5 -7 ani pe care i-am petrecut impreuna si am indurat tot ce a fost de indurat. Poate a fost mai bine ca nu a deschis, de fapt, a fost mult mai bine, pt ca asa am avut timp sa ma calmez si sa imi dau seama inca o data, ce om am tinut langa mine. 

Daca regret? nu stiu in momentul acesta. Nu regret ca am fost cu el. L-am iubit...il iubesc probabil, nu stiu. Regret ca am avut un val pe ochi si nu l-am parasit cand el implora asta prin toti porii. Insa toate se intampla cu un scop, cred asta mai mult ca oricand. Daca l-as fi parasit, cine avea grija de mama lui? de casa...de el, sa-l salvez de n ori. 

Cel pe care credeam ca l-am parasit cand i-a fost mai greu, de fapt, i-am facut un bine, din nou.

Probabil am avut nevoie de asta...

Despre soare, luna si stele :)

 Au loc si fluturii? Da au...Cand? ...

Hmmm

Apusul arata stelele, ele ne fac sa visam

Luna ne arata linistea, ne invata sa fim calmi

Soarele ne arata viata, ne face sa vrem sa gustam mai mult din viata:) si ne da ocazia sa simtim si sa ne bucuram de fluturi. 

Insa uneori, luna e cea care tainuieste cele mai mari pasiuni :)

Cum e sa-ti doresti sa atingi fara sa o faci? Sa simti tremurul din apropierea buzelor, dar sa te opresti fix atunci...

Sunt oameni care se gasesc fara sa se caute si oameni care traiesc fara sa stie ca traiesc. 

Sunt oameni care daruiesc pt ca asa se simt impliniti si oameni care primesc, pt ca asa cred ca li se cuvine.

Sunt oameni care-si fac planuri si zei care rad de planurile lor. 

DAR totusi, tot ce are un inceput, are inevitabil si un sfarsit. Cand? Cand o fi sa fie :)

 

Zile si zile

Am zile in care plang, am zile in care nu vreau sa vad pe nimeni, am zile in care ma trezesc si imi spun ca nimeni nu o sa ma supere azi, si reusesc ceea ce-mi propun de cele mai multe ori. 

Zilelele in care sufar sau sunt trista, fac parte din ceea ce sunt eu. Nu sunt doar suma zambetelor, a rasului copilaresc sau a succesului. Dar nici doar suma durerii, a plansului sau a zilelor proaste. Sunt un om complet, cu calitati si defecte, iar toate zilele proaste sau dificultatile intalnite in viata, m-au facut omul puternic de azi. Nu atat de puternic pe cat imi doresc, dar mai am timp pt asta. 

E total gresit sa pozam mereu doar in oameni fericiti si fara greutati. Nu cred ca exista cineva care sa nu aiba probleme. Exista doar cei care le ascund. 

Nu cred ca am mai sti sa ne bucuram de un ciripit de pasari, de un copac inflorit, de o adiere de vant daca nu am trece si printr-o iarna grea sau o toamna ploioasa. 

Ceea ce e trist, e ca in zilele noastre , adevarul si sinceritatea au ajuns sa fie comparate cu rautate. 

Prefer un adevar spus din timp decat o minciuna impachetata frumos, care sa iasa la iveala dupa cativa ani :)

Furie

Inca nu pot sa realizez sau sa constientizez cum am facut fata acestor ultime aproape doua luni. Stiam ca sunt o femeie puternica, insa ceea ce nu stiam e ca, cel langa care ma vedeam o viata, nu are aceleasi planuri ca mine. De fapt el nu a avut niciodata asemenea planuri. Si.a vazut interesul si atat. 

Ceea ce stiu e ca inca sunt amortita. Atat cu inima cat si cu psihicul. Fac terapie inca. Incerc sa ma educ sa nu mai traiesc in trecut. Ceea ce mi se pare ft dificil de acceptat este ca am pierdut. De fapt, ca am fost parasita. Indirect, oarecum manipulata sa iau eu aceasta decizie. Nici atat n.a fost in stare. 

Rana de acum e mai adanca decat toate cele pe care le.am cicatrizat de.a lungul timpului. 

Ceea ce e greu de acceptat e  ca am fost folosita. Am fost folosita pt plata datoriilor, pt plata vacantelor in care daca stau sa analizez, n.au fost cu happy end, tot lipsite de sex si afectiune. Pt plata cosurilor de cumparaturi. Pt plata facturilor. Pt ingrijirea bolnavei. 

Cu ce s.au terminat 4 ani si ceva?? Cu un inceput de ulcer. 

19

De multe ori oamenii sunt tratati ca niste obiecte. Ne folosim de ei pana au ce sa ofere si dupa ce i.am "secat" ne lipsim de ei intr.o secunda si ii pierdem. Este firesc sa ii pierdem pt ca oamenii au fost facuti ca sa fie iubiti, nu folositi.

Iubirea inseamna respect, atunci cand respecti, ceri dar si oferi... 

12 zile

 *12*

Atunci cand motorul intregului organism e in mii de bucati, apare creierul care iti reaminteste ca venim singuri pe lume si tot noi suntem singura unealta sa schimbam traiectoria si sa aflam bucuria in lucruri mici care sa lipeasca usor usor bucatile motorului. 

Cu cateva bucati lipite, apare puterea. Puterea sa iti dezmortesti creierul. Asa, redescoperi ce importanta e linistea. Incerci sa te regasesti, sa te pui din nou pe primul loc, pt ca in ultimii ani ai cam uitat.  Sa te impaci cu tine pt ca inainte sa ti sparga motorul, ai facut absolut tot ce a fost posibil pt a.l ingriji, dar accidentele asa apar, pe nepusa masa.

In curand o sa apara soarele. Va sta mai mult pe cer si astfel...."uleiul" se va usca. Se va usca, dar nu va disparea. . .

Sa vina soarele...mai repede, odata cu primavara, pt ca va aparea si zambetul mai des; chiar daca acest lucru se va intampla sub o masca, ochii mereu tradeaza vorbele sau actiunile :) 

R.H- Ganduri de seara