Furie

Inca nu pot sa realizez sau sa constientizez cum am facut fata acestor ultime aproape doua luni. Stiam ca sunt o femeie puternica, insa ceea ce nu stiam e ca, cel langa care ma vedeam o viata, nu are aceleasi planuri ca mine. De fapt el nu a avut niciodata asemenea planuri. Si.a vazut interesul si atat. 

Ceea ce stiu e ca inca sunt amortita. Atat cu inima cat si cu psihicul. Fac terapie inca. Incerc sa ma educ sa nu mai traiesc in trecut. Ceea ce mi se pare ft dificil de acceptat este ca am pierdut. De fapt, ca am fost parasita. Indirect, oarecum manipulata sa iau eu aceasta decizie. Nici atat n.a fost in stare. 

Rana de acum e mai adanca decat toate cele pe care le.am cicatrizat de.a lungul timpului. 

Ceea ce e greu de acceptat e  ca am fost folosita. Am fost folosita pt plata datoriilor, pt plata vacantelor in care daca stau sa analizez, n.au fost cu happy end, tot lipsite de sex si afectiune. Pt plata cosurilor de cumparaturi. Pt plata facturilor. Pt ingrijirea bolnavei. 

Cu ce s.au terminat 4 ani si ceva?? Cu un inceput de ulcer.