Septembrie...

Toamna s-a instalat de ceva vreme in oraselul meu...nu neaparat prin culoare...ci pur si simplu prin temperatura...si prin orele care se transfera la noapte...rau asa:P....pentru unii care trebuie sa se intoarca seara de la servici...probabil sunt nevoiti sa se intoarca printr-un parc....trist ca noi nu avem un "CSI NY" :p pe Danny sau pe Flack...nu ne-am supara nici daca s-ar putea sa fie amandoi...crimele ar devenii mult mai dragute, iar stirile de la ora 17 mai urmarite:))...uite unde am ajuns de la toamna...dar sa revenim...toamna ....avea o insemnatate mai aparte pana acum 2 ani, insa eu nu am realizat acest lucru numai acum...si anume....pt mine, sfarsitul vacantei, si anume 14 sept era sfarsitul verii:P...aproape tot timpul pe 15 sept ploua...insa eram fericita ca incepe scoala/ liceul ca sa imi pot revedea prof. de lb romana:P....de abia asteptam sa ii mai demonstrez o data ca desi lista ei de lecturi era "infinita" eu tot am reusit sa o duc la capat 8->...frumoase vremuri...tot timpul ii acuzam pe cei mai in varsta ca sunt inapoiati, si nu stiu ei ce vorbesc, insa cu cat inaintam si noi in varsta, realizam ca au avut dreptate cand ne spuneau sa profitam de anii de scoala si liceu deoarece nu vom mai intalnii asemenea vremuri...daca stam bine sa analizam...nu ne mai intalnim cu nici o zi care trece...si de aceea e bine sa facem ceva in fiecare zi...sa nu le lasam sa treaca pe langa noi fara a-i suna pe cei dragi, pe bunici, pe parinti in caz ca nu suntem langa ei...sa le spunem ca ne este dor de ei, ca-i iubim, sa-i intrebam de sanatate si ....multe altele...pentru ca pentru ei, un simplu telefon inseamna mult mai mult decat credem noi....mi-e teama ca nu imi va ajunge timpul...sa le demonstrez buniciilor ca imi sunt foarte dragi...ca nu voi putea sa ma realizez ca sa ii fac sa fie mandrii de mine...ca nu voi putea sa le prezint baietelul meu :P atunci cand il voi avea...insa altii poate au temeri mai mari ca ale mele....poate toate gandurile acestea sunt doar din cauza toamnei:P...multi imi spun ca uneori gandesc prea mult...si...poate au dreptate:P