In urma cu cateva luni aveam o temere si anume ca nu imi va ajunge timpul sa le prezint buniciilor copilul meu....din pacate s-a adeverit intr-un fel....bunica m-a parasit...am pazit-o doua saptamani zi de zi in camera de spital insa...pana la urma a mers in cautarea bunicului...
Nu stiu daca a fost constienta, nu stiu daca mai auzea cand ii marturiseam ca o iubesc si ca nu vreau sa plece de langa mine, imi pare extrem de rau ca nu am petrecut mai mult timp alaturi de ea...imi pare rau ca nu o vizitam mai des...
Nu mai este loc de regrete...a plecat...si ne-a lasat cu o durere amara in suflet....
Nu exista cuvinte de consolare pentru tati....sta pe banca in curte si asteapta sa o vada la geam insa ea nu mai apare...nu mai vrea sa ne intrebe nimic...
Mai am niste ciorapei de lana crosetati de ea in cateva culori care stia ca imi plac...atat...
Sunt zile triste...nu am cuvinte sa explic ce este in sufletul meu...doare ingrozitor sa stiu ca nu o sa o mai vad, aud, imbratisez, sarut niciodata....
Nu ne vedeam foarte des insa, stiu ca suferea ca ai mei nu mai sunt impreuna...stiu ca o iubea si pe M dar totusi avea tot timpul impresia ca era mai bine ca ai mei sa ramana impreuna, sa nu simt lipsa unui parinte...asa a plecat saracuta...cu framantarile acestea...
Mi-e dor de tine si nu au trecut decat cateva ore...
Te iubesc....si te rog ai grija de acolo de sus de noi ....odihneste-te in pace!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu