Angajati de la Fany au venit sa verifice daca suntem capabili sa continuam drumul spre Cj deoarece erau multi calatori care nu erau raniti si voiau sa ajunga in Cj. Eu mi-am luat geanta, am semnat ca refuz spitalizarea si am plecat ajutata de un sofer.
Am urcat in autobus cu greu. Imi venea sa plang. Eram in stare de soc inca. Nu simteam frigul sau caldura. Ma rugam in gand sa ajung o data acasa. Am cerut un telefon parca sa imi introduc cartela ca sa sun la apartament sa ma astepte fetele undeva. L-am sunat si pe V din cate imi amintesc. Am ajuns intr-un final in autogara. Nu mai stiu cat era ora. Stiu ca Iuliana si Sabina m-au asteptat in autogara. Mi-au luat bagajul si am plecat spre taxi. A pornit in graba. Moment in care am izbucnit in plans. Voiam sa cobor. Nu voiam viteza. Preferam sa imi folosesc puterile pentru a merge pe jos. Nu mai voiam masini, autobuze. La cererea Iuliei, soferul a incetinit si a mers cu o viteza mica. Nu puteam sa respir cum trebuie. Ma simteam murdara. Am ajuns intr-un final la bloc. Liftul era o noua provocare. Ma simteam ca si cum m-ar sufoca. Am ajuns in camera. Mi-au dat lacrimile dar nu puteam plange pentru ca abia respiram. Ma simteam prea murdara si cu multe chestii pe mine. M-a ajutat Iuli si m-a dus la dus unde mi-a spalat parul si m-a ajutat sa ma spal pe corp. Nu imi prea puteam folosi mana. Eram inca cu sange si parca la spital nu mi-au scos toate cioburile. Nu ma puteam pune singura in pat pentru ca ma tinea ceva de piept. Cred ca era trecut de 3 cand m-am pus in pat. Imi venea sa plang. Nu am vrut sa stea nimeni cu mine. Dimineata pe la 3 jum cred nu puteam respira. Plangeam. M-a dus Iuli de urgenta la spital. Nu inainte de a-mi intinde bretonul:)) daca era sa mor macar sa mor aranjata. Am ajuns la spital. Prima data intr-un spital in Cj de 5 ani. M-au luat destul de repede mai ales cand le-am zis ca sunt asa din cauza accidentului produs inainte cu mai putin de 12 ore. Mi-au imobilizat gatul iar deoarece nu aveam asupra mea nici un rezultat. Ca si cum eu cand am fugit din spital m-am gandit ca as avea nevoie si de ceva acte. Nu veneam la spital daca puteam respira, insa nu puteam si m-am speriat. Mi-au facut un examen EKG sau ceva de genul si au observat ca imi sunt inflamate organele de langa stern si din aceasta cauza nu pot respira. Mi-a luat sange o incepatoare care a dat mai mult sange pe jos si pe pantofii mei decat in recipient. Ca si cum nu era destul cat eram de slabita de puteri ma mai seca si ea de sange. Insa nu aveam puterea sa ma cert. M-au tot plimbat pe holuri la radiografii deoarece cei din Dej se pare ca nu le-au trimis un raport complet cu rezultatele mele. Dupa cateva ore de stat si de luat sange si de facut tot felul de examene m-au lasat acasa cu o multime de medicamente si creme care trebuia sa le achizitionez. Nu prea aveam putere sa vorbesc, insa cu ce puteri am avut am ajuns in cateva ore acasa, pe jos cu Iuli deoarece nu puteam sa mai urc in vreo masina.
Au urmat zile in care mami se ruga sa o las sa vina la mine, insa nu rezolva nimic daca ma vedea asa ca o leguma. Nu puteam inghitii nimic si nu voiam sa mai am o grija pe cap, cum ca mami mea ar tb sa parcurga acelasi drum ca sa ajunga la mine. Stiu ca si-a dorit foarte mult sa ma vada dar voiam sa ma vada asa cum ma stia, zambitoare, aranjata, frumoasa. Numai eu stiu ce dureri am avut si cat imi doream sa fie langa mine. Nu am dormit bine in nici o noapte. Insa cui sa ii spun? Pe cine sa mai ingrijorez? Doar sunt puternica, pot sa duc singura toata durerea.
Mi-am dat seama ca gogoasa mea, desi nu arata, ma iubeste, si ma iubeste mult, astfel incat ea m-a ajutat zilnic sa fac dus, sa imi fac curat in camera si asa mai departe, o iubesc ca si pe o sora si nu as schimba-o pentru nimic in lume.
V....si-a aratat si el interesul ca si cineva care ma cunoaste de cateva saptamani. Frumos din partea lui. Sper doar sa nu se simta vinovat ca am avut accidentul acesta nefericit. M-a sunat si tati cu Mia, ca niciodata, deoarece ei tot timpul asteapta sa ii sun eu, ei din propria initiativa nu vor sa ma deranjeze.
Au urmat zile in care mami se ruga sa o las sa vina la mine, insa nu rezolva nimic daca ma vedea asa ca o leguma. Nu puteam inghitii nimic si nu voiam sa mai am o grija pe cap, cum ca mami mea ar tb sa parcurga acelasi drum ca sa ajunga la mine. Stiu ca si-a dorit foarte mult sa ma vada dar voiam sa ma vada asa cum ma stia, zambitoare, aranjata, frumoasa. Numai eu stiu ce dureri am avut si cat imi doream sa fie langa mine. Nu am dormit bine in nici o noapte. Insa cui sa ii spun? Pe cine sa mai ingrijorez? Doar sunt puternica, pot sa duc singura toata durerea.
Mi-am dat seama ca gogoasa mea, desi nu arata, ma iubeste, si ma iubeste mult, astfel incat ea m-a ajutat zilnic sa fac dus, sa imi fac curat in camera si asa mai departe, o iubesc ca si pe o sora si nu as schimba-o pentru nimic in lume.
V....si-a aratat si el interesul ca si cineva care ma cunoaste de cateva saptamani. Frumos din partea lui. Sper doar sa nu se simta vinovat ca am avut accidentul acesta nefericit. M-a sunat si tati cu Mia, ca niciodata, deoarece ei tot timpul asteapta sa ii sun eu, ei din propria initiativa nu vor sa ma deranjeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu