Prima etapa

Nu stiu cum sa ii multumesc celui de sus pentru viata...
Am trecut prin cea mai urata etapa din viata mea....am simtit ca nu voi mai avea timp sa imi iau ramas bun de la cei dragi, ca nu am spus destul de des "te iubesc" bunicilor, parintilor, prietenilor ...
Am fost acasa sa-i fac surpriza celui mai nou personaj masculin din viata mea insa cea surprinsa am ajuns sa fiu eu...
Singura remuscare cand am iesit prin parprizul autocarului a fost ca nu imi aminteam daca i-am spus mamei ca o iubesc, iar ultima persoana pe care am vazut-o a fost V. Si imi rulau in minte imagini cu mine de cand eram mica insa erau cu o viteza prea mare ca sa imi amintesc acum.
Am plecat de acasa duminica dupa-masa ca de obicei cu fany de 17:45. Am ajuns pe la 17:30 si nu ajunsese in autogara decat un microbus fany, cu care nu voiam sa merg deoarece aveam impresia ca daca sufla vantul mai puternic il rasturna. Era ca si cum fugeam de un posibil accident. A ajuns in cele din urma si autocarul, cu soferul cu care ma cunosteam, Moro. Insa aveam niste emotii, pe care le puneam pe seama "dragostei" sa zic asa:). Nu voiam sa plec, eram si putin obosita si nu imi ardea de un drum singura spre Cj, insa cum V nu putea sa ma insoteasca, m-am urcat frumos in autocar, pe locul meu special din spatele soferului si am pornit. Agitatie multa deoarece era Duminica si de obicei se intorceau studentii la Cj. A pornit microbusul urmat de autocar dupa cateva minute. Pe mesteacan insa, cum se facuse recent drumul, intunecandu-se, soferul a sarit peste o bordura de toti ne-am speriat, insa nu s-a intamplat nimic, toti eram in regula, dar apoi toate curbele le lua cu o viteza de se auzeau bagajele cum se plimbau dintr-o parte in alta in cale. Fiind dupa o noapte de petrecere, mi se facuse somn si am atipit pret de cateva minute....pentru ca m-am trezit intinsa peste o doamna si sofer ....pe iarba peste cioburi . Toata lumea tipa, o asistenta pe care o stiam tot de pe curse auzeam asa ca in ecou ca tipa sa ma ridic ca iese fum din autocar. Eram intepenita. Nu ma puteam misca. Era si peste mine doamna care statea langa mine pe scaun la geam. Cred ca a ajutat-o si pe dansa cineva sa se ridice, deoarece am simtit ca am devenit mai usoara. Am primit o mana de ajutor, aveam geanta desfacuta. Mi-am cautat telefonul. Tremuram. Nu stiam ce fac, ce sa fac pe cine sa sun. Doamna pe care cazusem era jos inca. Nu se ridica. Toti tipau. Alergau. Am sunat-o pe mami cred, speriata, apoi pe tati si pe Vlad. Nu stiam unde sunt. Nu mai aveam baterie la telefon. Mi-am cautat si celalalt telefon. L-am sunat pe sefu sa ii zic ca nu pot venii la birou. Cred ca din cauza adrenalinei nu realizam ce s-a intamplat. Mi-era frig la spate. Am pus mana eram plina de sange, telefonul mi-era cu sange, pe mana eram cu sange, telefonul imi suna intr-una. Mi s-a rupt filmul. M-am trezit in ambulanta cu gatul imobilizat, cu geanta langa mine. Imi spuneau sa nu ma misc. E groaznic in ambulanta. Cred ca si unchiul transporta mai cu atentie cartofii care ii duce la piata. Am inteles ca accidentul a fost in apropiere de Dej. La Caseiu. Am ajuns la spital. Eram intinsa pe targa. M-au dus intr-un salon unde erau inca vreo 5 paturi cred pline. Nu ma puteam ridica. Nu imi simteam mana dreapta. Nu imi puteam misca gatul. Simteam ca mi se ingreuneaza respiratia. M-au dus la ecograf. M-au dezbracat. Doamna mi-a confirmat ca am un sterilet, un tatuaj si nu sunt insarcinata. Puteau sa mi se faca radiografii. Chiar era vorba de mine se pare. Abia acum realizam ca am suferit primul accident din viata mea. Imi curgeau lacrimile. Nu puteam vorbii. Ma intrebau cum ma cheama, daca sunt constienta. Nu aveam putere. Cred ca eram in stare de soc. Voiam la mami. Voiam sa fiu acasa, in bratele ei, sa ma simt in siguranta. Nu stiam daca sunt intreaga. M-au dus din nou la urgente se pare, unde a venit un stagiar, asistent nu stiu ce, si l-am intrebat daca am rani pe fata, daca am toti dintii. Sa imi spuna adevarul sa nu ma minta. Mi-a confirmat ca sunt zgariata ...putin mai tare....insa am toti dintii.  Mi-au scos chestia de la gat si au inceput sa imi scoata cioburile din mana, m-au intors, de pe spate. Mi-au cerut buletinul. Mi-am amintit ca nu am bagajele. Ca toate hainele si pantofii mi-au ramas in autocar. Nu mai aveam baterie la telefon. Nu ma lasau sa ma ridic. Trebuia sa astept sa intru la radiografii. Mana se pare ca mi-era fracturata, dar o handi a venit si a tras de ea asa tare dintr-o data fara sa ma pregateasca. Inca nu erau gata rezultatele. Nu puteam respira. Eram intr-un scaun cu rotile. Nu stiam ce sa fac. Simteam ca am nevoie la baie deoarece eram la menstruatie. Am rugat o asistenta sa imi dea geanta si sa ma duca la baie. Am mers, cu greu mi-am dat jos pantalonii. Nu imi prea puteam folosi mana dreapta. Mi-era amortita si degetele vinete. Am iesit de la baie. Eram plina de sange pe mana si pe fata. Curgea doar o apa rece ca gheata. Am simtit-o pana in cele mai indepartate oase. Era bine. Simteam. Traiesc. Am iesit de la baie. Eram tot in scaun deoarece erau foarte multi raniti. Agitatie mare. Tipete. Ambulantele continuau sa aduca raniti. Inca nu stiam ce s-a intamplat. Cine a  fost de vina. Din neatentia cui s-a intamplat nenorocirea. O voiam pe mami. Voiam sa ii spun ca o iubesc. Nu mai stiam daca am anuntat-o pe Iuli. Nu stiam ce se va intampla cu mine. Cum sa ajung la Cj. Pe cine sa sun? Aveam un client din Dej cu care ma intelegeam bine insa era trecut de miezul noptii. Cum sa sun la ora aceea?
Si in plus nu mai aveam baterie. Totul s-a intamplat asa de repede. Nu mai aveau paturi. Nu aveau spirt. M-am spalat doar cu apa. Inca tremuram. Mi-era frica si ma stapaneam cu greu sa nu plang. Au fost aduse inca 2 fete din Negresti. Nu erau grav. Erau pe picioarele lor. Mirosea groaznic in salon. Era o betiva care tipa si plangea intr-una. Nimeni  nu o putea face sa taca. M-am ridicat din scaun. Voiam sa stiu ce se va intampla cu bagajele. A sosit si soferul insotit de politisti. M-a vazut, avea pusa in picior o chestie. Nu il durea. Era palid. Speriat. Spunea ca o sa fie bine. L-a sunat pe Andrei, celalalt sofer sa imi caute bagajul. Am inteles ca toate bagajele vor fi duse la Cj. Pe la ora 1 si ceva asteptam sa ne lase acasa ca nu aveau paturi disponibile. Nu au vrut sa ma lase. Trebuia sa mai raman pentru ceva investigatii. Nu imi simteam picioarele. Voiam sa fiu acasa. Sa ajung odata acasa.