Ar fi bine ca nimeni sa nu simta acea durere, este de nedescris, nu realizezi pana cand nu o spui cu voce tare...si abia apoi incepi sa ai remuscari ca nu ai petrecut destul timp cu acea persoana, nu i-ai spus de suficiente ori ca o iubesti, dar acesta este cel mai nefericit scenariu, pentru ca odata ce a plecat de printre cei vii nu mai exista cale de intoarcere...insa in ceea ce ma priveste, simt ca nu mai exista cale de intoarcere nici pentru mine...de ce sa mai astept o anumita perioada ca cineva sa realizeze ce insemn, ce reprezint? Nu fac destule ca sa fiu apreciata la adevarata valoare? Nu merit oare sa fiu eu cea cautata mereu, sa fiu mereu cu zambetul pe buze? De ce este asa greu cand iubesti? De ce nu pot zice odata gata si sa merg mai departe? De ce ma amagesc ca peste o saptamana va fi mai bine? Pentru ca nu va fi. Daca cel de langa tine iti reproseaza ceva desi celelalte probleme facute de catre el dor mai mult pentru ca sunt facute in mod continuu cred ca nu mai are nici un rost iar aceasta pauza este ca o introducere intr-o noua etapa a singuratatii...
Nu am cuvinte, nu cred ca exista cuvinte pentru a descrie starea mea, lacrimile mi-au tinut prea multa companie intr-o perioada parca nesfarsita....O relatie nu trebuie sa te faca sa suferi, sa te ascunzi de caracterul tau, si anume acela de a face tot felul de prostii, de incercari esuate in bucatarie, de plans la niste filme de dragoste pentru simplu fapt ca plang si actorii...
Imi doream ca dupa ce am avut aproape un an sa imi gasesc linistea singura...insa Doamne Doamne nu m-a lasat sa sufar prea mult, mi-a scos in cale ceea ce am ajuns sa cred ca mi-era sortit...insa m-am inselat....cand cineva te iubeste nu rezista o zi fara tine, fara sa te caute, fara sa isi petreaca fiecare secunda libera cu tine, pentru ca in bratele lui nu mai aveam nevoie de nimeni si nimic, nu mai aveam nevoie de prieteni, parinti, lucruri materiale, ajungea sa fim doar noi doi....insa acest lucru a ajuns doar pentru mine....am ajuns sa fiu posesiva? ma indoiesc, am ajuns sa iubesc mai mult decat mi-as fi putut imagina vreodata....poate nu mi-e dat sa fiu fericita, poate menirea mea chiar e sa stau langa Doamne Doamne....si poate e momentul sa fac ceva in privinta aceasta pentru ca asa ceva nu se mai poate....
A luat cu el o ceva ce nu va mai fii niciodata la fel ...iar tot ce va urma va incepe sa doara din ce in ce mai putin....
Toate cuplurile au probleme, insa in momentul cand afirmi ca cel de langa tine te sufoca si preferi sa iesi cu oricine altcineva decat ea....atunci chiar exista o problema si nici toate pauzele din lume nu o vor rezolva, pentru ca daca dupa 6 luni fara 6 zile....nu ai realizat ca inseamna atat de mult incat sa nu iti mai doresti altceva atunci o prelungire a relatiei nu isi mai are rostul...
Ori iubesti si o spui din toata inima ori nu.....
Lacrimile nu isi mai au locul deoarece trebuie sa vad o data si-o data realitatea....
Poate am gresit si eu si am scris niste cuvinte ce nu-si aveau rostul insa....faptele dor inzecit....si as fi preferat sa vad sau sa aud si eu niste lucruri decat sa traiesc o luna de cosmar...pentru ca asta am avut..o luna in care m-am abtinut sa-mi sun propriul iubit, m-am abtinut sa ii scriu, sa ii pregatesc orice, pentru ce? Ca sa fie el fericit, chiar daca eu nu eram....si toate acestea ca sa ajung sa aud ca il sufoc? Dar nu prin mesaje sau telefoane, prin simplu fapt ca exist sau cum?
Doare intr-atata incat daca alcoolul ar putea rezolva ceva as apela la el...dar ca sa nu mai simt durerea aceasta cred ca ar tb sa inchid ochii...pentru o mai lunga perioada de timp...pentru ca timpul le vindeca in fond pe toate.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu