Azi a plans si cerul pentru cea care nu mai este printre noi, pentru cea care a fost pretuita prea putin, a fost mangaiata prea putin si s-a stins pe zi ce trece dupa plecarea bunicului....
A fost poate primul an cand, chiar am simtit lipsa ei, lipsa glasului, lipsa unui buchet de flori care altadata ar fi bucurat-o enorm, dar din pacate azi, nu i-am daruit un buchet ci doar doua fire....doua fire rosii care sa-i demonstreze ca inca o mai iubesc, inca o mai pomenesc in rugaciunile mele, inca ma mai gandesc la ea.
Sper ca a vazut de acolo de unde se afla ca am vizitat-o si pe ea si pe bunicul si mai sper ca imi va indeplinii dorinta.
Aceasta zi este pentru tine buni mea draga....te iubesc...odihneste-te in pace....si ai grija de noi cei care am mai ramas pe pamant si indruma-ne pasii spre calea cea dreapta....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu