:)emotii

E foarte placut sentimentul cand vorbesti cu o persoana foarte draga, bunica in cazul meu, si incepeti sa depanati amintiri:).
Cred ca nu pot sa descriu bucuria din glasul ei cand am sunat-o sa ii urez la multi ani si sa ii marturisesc ca o iubesc :)
Si-a amintit saracuta cum m-au lasat ai mei la ea in grija de pe la 1 an pana pe la 5 si eu, rafatata bineinteles ca eram singura nepoata pe vremea respectiva, mi se faceau toate poftele. Nu imi placea sa merg pe jos, asa ca mai tot timpul eram in bratele ei. Vara cand mergea la fan trebuia sa ma duca pe mine in brate cativa metri, sa ma lase jos si sa se intoarca dupa cosul plin de mancare pentru muncitori:)) Doamne cat de frumos imi povesteste, cu cat drag si emotie isi aminteste.
Tot din categoria amintirilor este si experienta in care am sarit pe geamul din "tinda", bucataria in zilele noastre, direct cu funduletul in urzici, pentru ca m-a lasat dormind in timp ce a mers pe gradina sa mai culeaga ceva, iar eu m-am trezit si eram singura in casa. Bineinteles ca am dovedit inca de pe atunci calitati de soprana:)) si fiindca nu ma auzea nimeni, usa era inchisa am sarit pe geam, care se afla la o distanta destul de mare si mi-a sarit in ajutor vecina de langa, care a ramas impresionata de "concertul" dat:) aveam vreo 4- 5 anisori nu prea multi :)
Imi amintesc cu drag de perioada petrecuta acolo, doar cu lapte si branza proaspata, cu o gospodarie plina de animale care contrar asteptarilor, nu mi-au insuflat iubirea pt ele. Nu iubesc animalele. Mi-e frica de orice animal. Nici cu insectele nu sunt prea mare prietena, bineinteles exceptie facand fluturii:)) pe ei ii ador, fie ca e vorba de cei vii, sau din stomac, imi face placere prezenta lor oriunde ar fi.
Aerul curat si verde cum imi place mie sa descriu aerul de la tara, cred ca m-au facut sa am roseata in obrajori, sa fiu mai mult rotunjoara decat inalta pana cand am venit de acolo. La oras, aerul mai poluat, jocurile de la gradinita si tot mai mult mers pe jos, m-au adus la dimensiuni normale:)
Era oaza mea de liniste vacanta la bunici, locul unde descopeream linistea, cantecele pasarilor, roua diminetii prezenta pe iarba unde ma aruncam cu verisorii mei mai mici in orele putine din zi in care ne intelegeam pentru ca in majoritatea ne bateam:)) Ce vremuri, imi lipsesc, mai putin calcatorul in cap primit de la verisorul nr 2, nu mai tin minte exact cu ce l-am suparat, tin minte doar urmarea:)
Mi-e dor sa fiu copil, ma repet, insa se spune ca daca iti doresti ceva mult de tot cu tot sufletul se va indeplinii...