Azi m-am trezit fara prea mult chef de viata...de fapt este o stare care se mentine...parca dinadins ma cuprinde si nu imi da pace pentru a ma certa cu toata lumea...simt ca nu mai pot duce atatea modificari...imi placea viata mea ordonata, cu planuri bine puse la punct si fara chestii neprevazute.
Cand s-au schimbat toate asa repede?
Cand s-a produs aceasta dezordine?
Imi dau dureri de cap toate modificarile, nu imi plac, la fel cum nu agreez surprizele. Mi-e dor de mine, cea veche, care avea totul stabilit, mi-e dor de momentele cand aveam camera mea perfecta, fara chestii puse sub pat sau dupa dulap, fara lucruri care nu sunt ale mele ...incet incet toata viata mea perfecta s-a schimbat. Vizite parca infinite la stomatolog, ortodont, chirurg dentar, operatii, tratamente, certuri, schimbari si totusi cel de langa mine nu isi explica iesirile mele...Cum sa ma inteleaga cand mi-e greu si mie sa ma inteleg? Duc cat duc, insa simt ca nu mai pot, sunt obosita, as vrea sa dispar, sa intru intr-un somn atat de adanc incat atunci cand ma trezesc sa fie ordine peste tot, fara durere, rautate, griji.
Exista probabilitatea sa ma simt rau si din cauza faptului ca 5 ani de zile m-am intretinut oarecum singura intr-un oras strain si acum, la intoarcerea acasa, trebuie sa depind de ai mei. Deocamdata am apelat la economiile stranse, insa acestea aveau un alt scop....nu iese bine....planul meu de cand eram micuta era sa ma casatoresc imediat dupa ce imi termin studiile si am un loc de munca...insa...studiile sunt aproape gata, job-ul este inexistent iar *the one* este de prea putin timp in viata mea incat sa faca pasul acesta. In plus nici nu am avea unde sa stam, cum sa pornim impreuna o viata daca eu nu sunt capabila sa aduc un aport? Astfel le lasam pe toate sa mearga de la sine...nu sunt oricum tot timpul convinsa ca sentimentele lui sunt reale si ma cearta ca sunt *paranoica* dar eu ce sa fac daca am toate aceste framantari?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu