Nu cred ca este sanatos sa stai singur...sa nu socializezi, sa nu schimbi pareri cu cineva, sa nu ai motive sa razi...
Mi-e dor sa rad, cu pofta, cum faceam cu Deni mea, doamne ce ras colorat avea :)
Mi-e dor de ea, de perioada caminului, in care eram mai rau ca la inchisoare, dupa cum spuneam"manastire". Deni mea, va deveni mamica...:) Sa fie cu noroc.
Ma tot gandesc ca toti cei pe care i-am iubit si i-am indragit au plecat, sau i-am lasat in Cj....
Nu ma simt fericita, nu este asa cum ma asteptam. Ma doare sa tin toate acestea in mine. Pana mai demult discutam cu mami, dar ea este obosita, are destule probleme pe cap ca sa o mai obosesc si eu. Nu cred ca imi gasesc locul.
Mi-e dor de gogoasa mea care era antisociala dimineata, insa care mi-a promis iubire vesnica:))
Mi-e dor sa ma bucur de soare, sa rad odata cu el, sa ma bucur pentru simplu fapt ca a rasarit si ma urmareste de acolo de sus...
Ma supara faptul ca F. nu se maturizeaza. Ca ajunge la 30 de ani si nu a realizat nimic in viata acesta. Ca nu a intalnit pe cineva care sa il puna cu capul pe umeri. Sa isi termine studiile, sa se tina de un drum corect, sa isi creasca minunatia de copil care ii seamana din cate am inteles. Ca ii da dureri de cap mamei care nu stiu cat o sa mai poata duce...As vrea sa pot face ceva, sa stiu ca nu am respirat aerul acesta degeaba, sa stiu ca insemn mult sau putin pentru cei din jur....
Stiu ca sunt puternica, ca la fel cum m-am ridicat in urma cu 14 ani, ma ridic si acum si voi merge mai departe orice ar fi, dar asta nu inseamna ca daca scot cuiele, urmele nu raman...
Ii voi simti mereu lipsa tatalui, care din cate am observat, oricat de absent a fost, il iubesc si il respect pentru simplu fapt ca e acolo si ma iubeste si el in felul lui, desi nu o simt.
O sa incep sa cred ca problema e la mine:))
Cred ca imi voi petrece sf acesta de saptamana la bunici. Mi-e dor de ei, nu i-am vazut de mult, si daca al meu tot pleaca, sa nu raman singura sa ma cuprinda iar ceva ganduri...
Ma tot gandesc la moarte, la cat de aproape am fost de ea si cat de norocoasa am fost ca am scapat...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu