8 martie

Ziua dedicata in special mamelor.
Eu incep prin a-i multumi mamei pentru ca mi-a dat viata, insa si tatalui, pentru ca fara el nu ieseam eu:)
Stiu ca nu tot timpul apreciem toate eforturile pe care parintii le fac pentru noi, insa in ultima vreme imi place sa cred ca eu o fac si totodata incerc sa le si multumesc pentru astea.
Chiar ieri in timp ce imi rasfatam mamica in timpul unei sedinte de pensat, ii povesteam cum imi amintesc eu de iesirile noastre in oras, in timp ce ea purta o fusta conica maron si un tricou rosu, asortand geanta cu pantofii, mai mult ca sigur, negrii:)). Insa era in urma cu 10 ani daca imi amintesc bine. Atunci asa era la moda sa asortezi geanta cu pantofii.
Nu imi amintesc nici o problema din vremea aceea, doar lipsa unui sfat parintesc din partea tatalui. Insa asa a fost sa fie, asa a fost perioada aceea, si poate din aceasta cauza eu mi-am gasit tot timpul alinarea si prietenia in preajma si compania baietilor. Fetele erau tot timpul invidioase, rele si barfitoare:)
Sa revenim, mama pentru mine a fost tot timpul mai mult decat o mama. A fost alinarea mea, a fost mangaierea, a fost cea in bratele careia m-am refugiat ori de cate ori am avut vreo problema. Poate pentru ca ne-a crescut singura de la 9 ani am fost mai apropiate si am discutat deschis tot timpul, insa fara sa ne dezvaluie si problemele ei, poate ca nu tot timpul a avut bani sa ne faca toate poftele dar pentru asta am dus o viata decenta cu strictul necesar.
Din cauza despartirii alor mei, am devenit o persoana sensibila si nu aratam de fata cu ceilalti cand ma supara ceva, dar ea, reusea de fiecare data cand spuneam ca sunt bine, sa vada dincolo de cuvinte si sa imi scoata cuvintele cu forta. Mai demult ii spuneam tot ce ma supara si mi se intampla, insa acum, saracuta are si asa destule probleme ca sa o mai supar si eu cu prostiile mele. Ca in fond, nu cred ca am probleme, ci nemultumiri, care poate doar ar supara-o sau ar nelinisti-o si mai mult. Astfel prefer sa ii multumesc si sa o ajut ori de cate ori imi cere ajutorul fara a-i umbri fericirea si parera despre mine cum ca sunt fericita si am tot ce am nevoie.
Au ajuns lacrimile si emotiile din perioada copilariei cand nevrand si fara intentie am suparat-o, de acum vreau sa ii dau emotii si sa planga doar de fericire. Vreau sa fie linistita si sa se bucure de acesti ani langa mine si langa familia noastra.
O iubesc foarte mult, chiar daca probabil uneori din cauza rautatii nu ii arat asta sau fac gesturi care ar face-o sa se indoiasca de acest lucru, insa nu am facut si sper sa nu fac nimic de care sa imi fie rusine sau care sa o faca sa plece capul din cauza mea. Vreau sa fie mandra mereu de mine si sa vorbeasca cu mandrie de faptura care a crescut-o frumos spun eu, si cu multe sacrificii.
Mama te iubesc si as face orice pentru tine, pentru fericirea si linistea ta si iti multumesc pentru toate sacrificile facute, pentru noptile nedormite, pentru afectiunea si caldura cu care ma primeai si ma sfatuiai atunci cand ma incredeam in prieteni falsi, pentru sfaturile care uneori le credeam rele si pentru toate rugaciunile care le rosteai pentru mine. Sper ca Doamne Doamne sa te tina pe acest pamant multi zeci de ani de acum inainte, ca sa ma ajuti atunci cand voi deveni si eu mama, pentru ca avandu-te ca model nu cred ca voi da gres.
Sper ca va fii si buni tot langa noi, pentru ca nu as vrea sa te vad suparata pentru nimic in lume, mai ales ca timp de 5 ani ea mi-a fost mamica, si m-a adormit si m-a grijit.
Te iubesc si sper sa am ocazia sa iti spun asta inca 100 de ani :*