Din fragmente ale vietii

Intr-o frumoasa zi de primavara am pornit la a indeplini cele zilnice si printre ele si realizarea unei radiografi la dantura. Din cunostiintele mele "vaste" in stomatologie am sesizat ca totusi nu sunt aliniati asa cum trebuie dintisorii mei insa nu m-am impacientat deoarece peste 2 zile aveam programare la stomatolog. Ajung frumos in ziua cu pricina la stomatologie si ce sa vezi? Doctorita avea o alta programare care s-a prelungit si mi-a cerut sa revin peste o ora, insa afara nu era o zi minunata de primavara ca sa ma pot bucura de ea, astfel ma vad nevoita sa colind cateva magazine pentru a trece mai usor timpul.
Parca cu ceva emotii nu aveam o dispozitie prea buna pentru shopping, asa ca decid sa ma intorc la cabinet si sa rasfoiesc revistele puse la dispozitia pacientilor.
Astept cateva zeci de minute, apare si dl doctor, care m-a tratat de cativa ani insa eu aveam treaba cu sotia dansului. Se uita peste radiografie si sesizeaza o problema pe care eu o credeam rezolvata de mult, insa se pare ca m-am inselat. Mai astept putin si sunt chemata in cabinetul propriu-zis. Ma dezbrac frumos de paltonas si ma intind pe scaun in timp ce dna doctor imi verifica radiografia. Si ce sa vezi?
- Aveti niste probleme grave! imi spune ea.
- Poi cum asa????!
-Nu au loc sa creasca maselutele de minte deoarece esti posesoarea unui os micut si subtire si ai prea multi dintisori care pana acum stateau perfect insa s-a schimbat putin situatia.
-Ok. Am nevoie de aparat dentar?
-Ai o dantura foarte bine ingrijita, cu o igiena perfecta, insa exista posibilitatea sa ai paradontoza. Sti pe cineva in familie care sufera de aceasta boala?
-De curand a aflat tata, insa cred ca a fost la faza incipienta.
- Exista posibilitatea sa-l mostentesti insa cu o igiena orala corecta se poate amana destul. Insa problema este ca ai de trecut printr-o operatie chirurgicala.
- :O
- Trebuie sa ti se inlature maselele de minte deoarece neavand loc sa iti apara la suprafata iti vor impinge si mai tare dintii si vei avea mari probleme. Eu nu ma ocup de partea chirurgicala insa iti pot recomanda pe cineva care se ocupa de acest sector.
- Pot sa merg cu incredere in Baia Mare sau e necesar sa merg la Cluj?
- Dna Doctor e venita de la Cluj, e un doctor bun.
- Iar in privinta aparatului dentar?
- Eu zic ca nu merita sa investesti asa mult intr-un aparat tinand cont ca sunt sanse foarte mici sa se indrepte, insa prin miscarea lor exista posibilitatea sa de-a nastere unor alte probleme asa ca in privinta acestui lucru discutam dupa ce rezolvi problema extragerii."

Am iesit cam dezamagita dupa aceasta veste, insa ca de obicei V. nu a avut timp sa ma asculte. La mami ii era inchis telefonul, asa ca l-am sunat pe tati care m-a linistit si mi-a propus sa mai consult un medic pentru a doua parere.
Am ajuns acasa, A. ma sunase in timpul vizitei la medic insa mi-am inchis telefonul ca ma enerva sunetul care ma anunta ca mi-e slaba bateria.
Nu ma simt bine, si cum pana acum cateva zile problema mea cea mai mare era lipsa job-ului, uite ca a mai aparut una. Care bineinteles necesita o suma destul de consistenta de bani.
Banii tot ies din cont fara a mai intra nimic. Pe deasupra trebuie sa achizitionez si o piesa noua de mobilier. Am primit o suma pentru a-mi achizitiona o pereche de pantofi, insa deocamdata o lasam deoparte pentru ca nu stiu cat ma va costa experienta cu operatia.
As vrea sa plec undeva departe fara a ma mai intoarce niciodata aici. Nu ma simt dorita si simt ca toti au un rol deja bine stabilit si am aparut eu in peisaj unde nu reusesc sa-mi gasesc locul.
Oare sunt atat de puternica pe cat credeam incat sa trec cu bine si peste toate acestea?
Cum sa mi se darame ideea de a avea o dantura perfecta intr-o clipa?
Cum sa ma gandesc la faptul ca s-ar putea sa sufar de paradontoza? Ca imi vor pica in curand din senin dintii fara sa incalc regulile igienii?
As vrea sa fiu iar un copil, sa nu mai stiu nimic de problemele adultilor. Sa nu mai fiu ignorata, sa nu ma mai supar din orice, singura mea problema sa fie tinuta papusilor.
E 8 martie....ziua mamei...si a femeii...eu ma simt mai mult un copil desi varsta ma tradeaza...sunt constienta ca altii au probleme mult mai grave in viata aceasta, dar eu abia acum dau fata cu realitatea. Toata viata am fost protejata si am incercat sa ma abat de la toate caile gresite, daunatoare sau care mi-ar putea face rau.
In fine, desi persoana pentru care m-am intors in orasul natal nu are timp de mine, si intr-un fel tb sa ma obisnuiesc, ca nu sunt doar eu in viata aceasta, are si alte prioritati, desi constientizez acest lucru, mi-e greu sa il si spun.
Oricum, a plecat in delegatie, trebuia sa fac o scena ca sa fie el cu gandul la mine, ca altfel poate nu era :)

Ziua aceasta ii este dedicata mamei mele scumpe, asa ca merita sa scriu cateva randuri special pentru ea...